Forța majoră – cauză exoneratoare de răspundere
Noutăți | Tudorlegal | 31.08.2020
Pornind de la premisa că forța majoră reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere (îndeplinind condițiile de eveniment extern, imprevizibil, invincibil și inevitabil) și care împiedică executarea obligațiilor pe perioada în care forța majoră își produce efectele, buna credință în relațiile comerciale impune ca apariția forței majore să fie adusă la cunoștința celeilalte părți de îndată ce aceasta a fost cunoscută. Obligația de diligență în limitarea eventualelor daune provocate de forța majoră este indicată și în ICC Force Majeure Clause 2003[1].
De altfel, principiile UNIDROIT 2016 (art. 7.1.7), Convenția de la Viena asupra vânzării de mărfuri 1980 (art.79) – CISG, Principiile Dreptului Contractual European (2002, art. 8.108) conțin precizări clare precum că părțile trebuie să aducă la cunoștință într-un termen rezonabil apariția forței majore și împiedicarea executării, doar în această situație fiind exonerată de la plata daunelor. Totodată și ICC 2003 prevede că obligația părții de executare a contractului încetează de la momentul notificării.
Cu privire la durata forței majore, aceasta poate varia în funcție de evenimentul în sine. UNIDROIT, CISG, Principiile Europene și ICC stipulează că în general obligațiile unei părți sunt suspendate atâta vreme cât durează forța majoră, cu precizarea că atât ICC 2003, cât și UNIDROIT 2016 se aplică atunci când se face trimitere la acestea.
Av. Dragoș Palade